Proiectul de lege a securitatii private

scurt-istoric

Observațiile și propunerile se pot transmite pe adresa de mail: contact@patrosec.ro

LEGE
privind securitatea privată
(Proiect, versiunea din 13.12.2016)

 

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

 

Art. 1. – (1) Prin prezenta lege se reglementează domeniul securității private.

(2) Securitatea privată reprezintă soluția complementară a securității naționale, care semnifică starea de siguranță a persoanelor, bunurilor și valorilor, realizată prin măsuri de pază, protecţie, supraveghere tehnică şi intervenţie, adoptate în timp şi spaţiu, permanent sau temporar de către persoane fizice și juridice, prin forţe proprii ori prin cele ale furnizorilor serviciilor private de securitate.

Art. 2. – (1) Ministerul Afacerilor Interne este autoritatea care asigură cadrul juridic general și exercită controlul asupra societăților de securitate privată, denumită în continuare autoritate de reglementare.

(2) Prin ordin al ministrului afacerilor interne, se stabilesc norme, proceduri standard și modalități de aplicare a prezentei legi.

(3) Organizația patronală sau asociația profesională reprezentativă, poate propune ministrului afacerilor interne, aprobarea prin ordin a unor măsuri de aplicare a prezentei legi.

Art. 3. – (1) În sensul prezentei legi, terminologia utilizată are următorul înţeles:

  1. agent de securitate – persoana, care întrunește condițiile prevăzute de lege pentru exercitarea ocupației, cu competențe profesionale certificate în asigurarea securității persoanelor, bunurilor și valorilor;
  2. amenințare – factor intern sau extern ce are capacitatea de a exploata vulnerabilitatea unei unități prin acte sau fapte ce creează dezechilibre ori instabilități și generează stări de pericol asupra vieții, integrității corporale sau libertății persoanelor ori valorilor deținute;
  3. analiza de risc la efracție – activitate ce se desfășoară de către persoane autorizate, care constă în evaluarea riscurilor și estimarea efectelor lor asupra securității persoanelor, existenței sau integrității bunurilor şi valorilor, în baza cărora se stabilesc măsurile de securitate;
  4. beneficiar – persoana fizică sau juridică care deține bunuri și valori, cu orice titlu și care, necesită a fi asigurate prin măsuri de securitate;
  5. bun – obiect sau valoare care are importanță socială, economică ori culturală și care, necesită protecția, prin măsuri minime de securitate;
  6. carnet de identificare profesională – document care atestă dreptul titularului de a exercita ocupaţia corespondentă din domeniul securității private;
  7. centru de monitorizare şi recepţie a alarmelor – loc amenajat conform standardelor, cu serviciu permanent, unde informaţiile privind starea unuia sau mai multor sisteme de alarmă sunt primite şi tratate, conform procedurilor de lucru;
  8. cod de conduită în domeniul securității private – ansamblu de principii și norme cu fundament moral, care guvernează relațiile profesionale și comerciale în domeniul securității private;
  9. echipaj – structură constituită dintr-un număr variabil de agenți de securitate, având echiparea și dotarea corespunzătoare pentru prestarea serviciilor de securitate privată, prevăzute la art. 6, alin. c), d) și g);
  10. fișa obiectivului – document, întocmit de beneficiar, care cuprinde date și informații sintetice privind măsurile de securitate sau procedurile adoptate pentru asigurarea securității persoanelor, bunurilor și valorilor;
  11. formațiune proprie de securitate internă – structura prevăzută în organigrama unei instituții, care desfășoară activități pentru asigurarea securității persoanelor, a bunurilor și valorilor proprii;
  12. intervenția totalitatea acțiunilor ce se desfășoară la un obiectiv, de către echipaje destinate restabilirii stării de normalitate, în urma primirii sau recepționării unei alarme ori la solicitare;
  13. incident de securitate – eveniment produs, având o evoluție necontrolată, care generează consecințe nedorite asupra persoanelor și/sau valorilor ori a activităților în cadrul unei unități și care, necesită o acțiune imediată pentru restabilirea situației anterioare;
  14. licența – document care conferă dreptul persoanei juridice de a presta servicii private de securitate;
  15. măsuri de securitate – modalități concrete de implementare a unor soluţii de securitate pentru siguranța persoanelor, bunurilor și valorilor;
  16. obiectiv – denumire generică dată patrimoniului persoanelor fizice sau juridice, a căror siguranță este asigurată prin măsuri de securitate;
  17. persoană fizică – om considerat ca subiect cu drepturi și cu obligații și care participă în această calitate la raporturile juridice civile;
  18. persoană juridică – organizație, instituție, entitate etc. care, având o alcătuire de sine stătătoare și un patrimoniu propriu în vederea îndeplinirii unui anume scop admis de lege, este subiect cu drepturi și cu obligații, deosebit de persoanele fizice care intră în componența acestora.
  19. plan de securitate – document ce se întocmește de către beneficiar, cu sprijinul prestatorului serviciilor private de securitate, în baza clauzelor contractuale şi a concluziilor rezultate în urma analizei de risc prin care, se stabilesc măsurile de securitate;
  20. plan de protecție – document ce se întocmește de către prestator, prin care, se stabilesc procedurile de protecție specializată a unei persoane fizice, cu personal de securitate privat;
  21. prestator – persoana fizică autorizată sau juridică licențiată, care desfășoară activități specifice domeniului securității private;
  22. proceduri de acțiune – modalități de executare a atribuțiilor profesionale de către personalul de securitate și de soluționare a unor situații deosebite, apărute pe timpul serviciului, într-o succesiune stabilită;
  23. produse cu caracter special – armele și munițiile letale, materiile explozive, tehnica de luptă, materialele radioactive și nucleare, substanțele și preparatele chimice periculoase etc.;
  24. reprezentant legal al societății – persoană cu statut juridic special, aleasă sau desemnată să reprezintă interesele firmei în relația sa cu autoritățile, cu sindicatele ori cu terții;
  25. risc – pericol posibil de producere într-un context dat, care poate afecta viața sau integritatea persoanelor ori poate aduce prejudicii bunurilor sau valorilor protejate;
  26. servicii private de securitate – servicii destinate securizării persoanelor, bunurilor, valorilor, infrastructurilor, evenimentelor şi proceselor, din sfera publică sau privată, ce sunt furnizate de către persoane fizice autorizate, formațiuni proprii de securitate internă sau societăți de securitate privată licențiate;
  27. sistem de securitate – ansamblu integrat de măsuri organizatorice, tehnice și procedurale care se adoptă în scopul realizării securității persoanelor, bunurilor și valorilor;
  28. societatea de securitate privată – persoana juridică, de drept privat, licențiată pentru furnizarea serviciilor private de securitate, definite astfel prin prezenta lege;
  29. valoare – măsura care exprimă importanța socială, economică sau culturală a unui act, lucrare, înscris, obiect, operă, serviciu ori proces;
  30. vulnerabilitate – caracteristică de ordin fizico-arhitectural și operațional a unei entități prin care, aceasta, este expusă distrugerii, agresiunii ori disfuncționalității în fața unei amenințări.

 

CAPITOLUL II

Asigurarea măsurilor de securitate privată de către deținătorii de bunuri și valori

Art. 4. – (1) Persoanele juridice care dețin bunuri sau valori cu orice titlu, precum și cele care organizează și desfășoară activități la care participă publicul, au obligația de a asigura securitatea acestora, în condițiile prezentei legi.

(2) Măsurile de securitate adoptate, conform prevederilor alin. (1), se extind și în ceea ce privește evitarea sau îndepărtarea unor pericole la adresa vieții, integrității corporale sau libertății persoanelor care, datorită unor raporturi profesionale ori conjuncturale determinate de un scop legitim, se află temporar în aceleași locuri cu bunurile și valorile protejate.

(3) Prevederile alin. (1), nu se aplică instituțiilor publice și infrastructurilor critice pentru care securitatea persoanelor, bunurilor și valorilor este reglementată prin legi speciale sau alte acte normative.

(4) Pentru îndeplinirea obligației prevăzută la alin. (1), persoanele juridice apelează la furnizorii serviciilor private de securitate sau organizează formațiuni proprii de securitate internă.

(5) Măsurile de securitate pentru un obiectiv şi modul de interacţiune a acestora se stabilesc în baza analizei de risc la efracție şi se implementează prin planul de securitate.

(6) Planul de securitate, se prezintă pentru avizare la structura de poliție competentă teritorial, numai în cazul dotării personalului cu armament și pentru unitățile sau instituțiile a căror patrimoniu este în proprietatea statului.

(7) Beneficiarul este obligat ca în termen de 15 zile lucrătoare, să comunice structurii de poliție competentă teritorial, instituirea măsurilor de securitate și să transmită fișa obiectivului.

(8) Planificarea, organizarea, desfășurarea și evaluarea activităților specifice privind securitatea persoanelor, bunurilor și valorilor, se materializează în documente tipizate, asigurate de prestator sau beneficiar, după caz.

(9) Forma, modelul și conținutul documentelor de organizare a serviciilor private de securitate și a celor tipizate, precum și termenele de păstrare, se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne, publicat în Monitorul Oficial al României, cu consultarea organizației patronale sau asociației profesionale.

(10) În situația asigurării serviciilor de securitate numai prin mijloace mecanice sau sisteme electronice, nu se întocmește plan de securitate.

(11) În situații care nu suferă amânare, pot fi instituite măsuri de securitate umană, pe o perioadă de 15 zile calendaristice, fără a se întocmi documentele prevăzute la alin. (5) și (7).

Art. 5. – (1) Pentru asigurarea securităţii persoanelor, bunurilor şi valorilor din patrimoniul deţinut, persoanele juridice de drept public sau privat, care nu contractează servicii private de securitate, pot înființa formațiuni proprii de securitate internă în baza regulamentului de organizare şi funcţionare, a procedurilor de lucru stabilite și cu respectarea prevederilor prezentei legi.

(2) Formațiunea proprie de securitate internă, se încadrează cu personal de securitate cu competențe profesionale certificate pentru care, angajatorul trebuie să asigure selecţia, încadrarea, echiparea, dotarea, instruirea şi controlul.

(3) Uniforma de serviciu, echipamentul de protecție și însemnele distinctive ale agenţilor de securitate se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare, prevăzut la alin. (1) și se poartă numai în timpul serviciului.

(4) Măsurile de securitate adoptate de conducerea unității, vor fi cuprinse în planul de securitate al obiectivului.

 

CAPITOLUL III

Serviciile private de securitate

Art. 6. – În sensul prezentei legi, sunt considerate servicii private de securitate, următoarele activităţi:

  1. Servicii de securitate a obiectivelor, bunurilor și valorilor aparţinând beneficiarilor acestora, efectuate cu personal de securitate privată;
  2. Servicii de securitate a obiectivelor, bunurilor și valorilor aparţinând beneficiarilor acestora, realizate prin sisteme tehnice de securitate;
  3. Servicii de securitate a transporturilor de valori şi alimentare cu bani a ATM.-urilor;
  4. Servicii de securitate a transporturilor de produse cu caracter special;
  5. Servicii de protecţie specializată a unor persoane fizice;
  6. Servicii de monitorizare a sistemelor electronice și de recepție a alarmelor;
  7. Servicii de intervenţie și răspuns la alarme;
  8. Servicii de securitate a evenimentelor, organizate în locuri publice sau destinate publicului;
  9. Servicii de securitate în aeroporturi, porturi şi pe navele de călători;
  10. Servicii de transport și protecție a corespondenţei, efectelor poştale și coletelor;
  11. Servicii de securitate a bunurilor și valorilor, dispuse în locuri publice;
  12. Servicii de consultanță și de analiză a riscurilor la efracție pentru activitățile prevăzute la lit. a) – k).

Art. 7. – (1) Activităţile de securitate privată se efectuează numai cu personal, care deține competențe profesionale certificate şi cu mijloace tehnice de securitate omologate, asigurate de către societăţi de securitate privată licențiate sau persoane fizice autorizate, după caz.

(2) Serviciile private de securitate, se execută în baza contractelor sau a altor acte echivalente, încheiate între prestator şi beneficiar, cu excepția activităților organizate în regim propriu.

(3) Este interzisă folosirea serviciilor de securitate privată, în alte scopuri ori în alte condiții, decât cele prevăzute de prezenta lege.

 

CAPITOLUL IV

Licențierea societăților de securitate privată

Art. 8. – (1) Societăţile de securitate privată, pot presta servicii privind securitatea persoanelor, bunurilor și valorilor numai după obţinerea licenţei.

(2) Licenţa se eliberează de către Inspectoratul General al Poliției Române, pentru una sau mai multe activităţi din cele prevăzute la art. 6, societății care îndeplinește cumulativ, următoarele condiţii:

  1. să aibă personalitate juridică și obiect principal de activitate pentru cel puțin unul din profilurile specifice domeniului securității private, prevăzute în codul Clasificării Activităților din Economia Națională;
  2. să aibă avizul Poliţiei pentru administrator, iar asociații, să nu aibă antecedente penale;
  3. să facă dovada că persoanele care exercită conducerea operativă, dețin competențe profesionale specifice funcției;
  4. să facă dovada îndeplinirii condițiilor de înregistrare a mărcii la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci;
  5. să facă dovada existenţei mijloacelor organizaţionale, tehnice şi de infrastructură necesare începerii activităţii pentru care solicită licenţierea;
  6. să fi achitat taxa de licenţiere, conform legii.

(3) Condițiile minime de începere a activității prevăzute la alin. 2), lit. d) se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne, cu consultarea organizației patronale sau asociației profesionale reprezentative și sunt verificate de către specialiști desemnați din structurile de poliție competente teritorial și din structurile asociative de profil.

(4) Persoanele juridice care solicită licențierea numai pentru securitatea transporturilor de valori, precum și a celor cu caracter special, altele decât cele efectuate de către structurile specializate ale statului, pe lângă condițiile menționate la alin. (2), sunt obligate să facă dovada deținerii mijloacelor de transport corespunzătoare scopului, dotate cu echipamente de comunicații și conectate la un Centru de monitorizare şi recepţie a alarmelor.

(5) Pentru a dobândi dreptul de a presta serviciile prevăzute la art. 6, lit. (f), pe lângă condițiile menționate la alin. (2), societatea de securitate privată trebuie să facă dovada că Centrul de monitorizare și recepție a alarmelor îndeplinește următoarele condiţii:

  1. să funcționeze într-un spațiu, care să corespundă cerințelor minime de securizare;
  2. să asigure redundanţa pentru sistemul de transmisie a alarmelor;
  3. să deţină echipamentele de comunicaţii şi canal de date tip voce, în conexiune online cu echipajele mobile de intervenţie;
  4. să deţină tehnica necesară pentru înregistrarea convorbirilor audio sau radio ale dispecerilor cu echipajele de intervenţie, beneficiarul şi autorităţile precum şi, pentru stocarea acestora pe o perioadă de cel puţin 60 de zile;
  5. să asigure stocarea datelor şi informaţiilor recepţionate de platformele instalate, pentru un timp de 180 de zile;
  6. să aibă instituite proceduri de lucru operative pentru situaţiile de răspuns şi să aibă asigurată conectarea Centrului de monitorizare şi recepţie a alarmelor la un alt centru redundant pentru a se asigura funcţionarea, în cazul defectării celui de bază.

(6) Licenţa se eliberează pentru o perioadă nedeterminată și se suspendă sau se anulează, în condițiile prezentei legi.

(7) Licența eliberată în condițiile art. 8, alin. (2) este valabilă și pentru funcționarea sucursalelor, filialelor sau punctelor de lucru, în cazul în care, acestea, au același obiect de activitate și aceeași denumire, cu cele ale societății de securitate privată.

(8) Pentru acordarea avizului de către Poliţie, persoanele prevăzute la alin. (2), lit. b), trebuie să prezinte următoarele documente:

  1. copie de pe actul de identitate sau de pe un alt document care să facă dovada identității sale;
  2. certificatul de cazier judiciar;
  3. curriculum vitae;
  4. declarație de bonitate;
  5. copie de pe diploma de studii și de pe certificatul de absolvire sau de competențe profesionale pentru o funcție de conducere, definită astfel prin prezenta lege, în care să fi activat, cel puțin un an de zile. Persoanele care nu au lucrat în domeniul securității private, să aibă vechime într-o funcție de conducere, de cel puțin 2 ani de zile.

Art. 9. – (1) Pentru eliberarea licenţei, reprezentantul legal al societăţii, completează formularul aplicației online al Inspectoratului General al Poliției Române prin care, se face dovada respectării prevederilor alin. (2), (4) și (5), apoi se transmite în format digital, la structura de poliție competentă teritorial.

(2) În termen de 30 de zile de la primirea solicitării, structura de poliție competentă teritorial efectuează verificările prevăzute de lege și trimite documentația la Inspectoratul General al Poliției Române sau notifică solicitantul în cazul în care constată că, nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege.

(3) În termen de 15 zile lucrătoare, structura competentă din Inspectoratul General al Poliției Române, eliberează licența sau respinge documentația, cu motivarea deciziei.

(4) Orice modificare a datelor privind condițiile pentru care a fost eliberată licenţa se comunică, în termen de 15 zile lucrătoare, în scris, la structura competentă din Inspectoratul General al Poliției Române.

Art. 10. – Este interzis ca denumirea societăţii de securitate privată să cuprindă sintagme similare atribuite autorităţilor administrative, de apărare, ordine publică sau de securitate naţională.

Art. 11. – (1) Licenţa nu se eliberează, în următoarele situaţii:

  1. nu sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute la art. 8, alin. (2), (4) și (5);
  2. neprezentarea tuturor documentelor solicitate, în termen de 30 de zile de la data notificării, în cazul în care s-a constatat că nu se găsesc la dosar sau nu sunt complete;
  3. dacă în ultimii 3 ani, administratorul a falimentat sau a solicitat insolvența la o societate cu profil similar.

(2) Neîndeplinirea ulterioară obținerii licenței, a cel puțin unei condiții de licențiere prevăzută de lege sau săvârșirea într-un interval de 6 luni, în mod repetat, a uneia ori mai multor contravenții prevăzute pentru prestatori la art. 51, atrage după sine suspendarea, pe o perioadă de până la 3 luni, a dreptului societății în cauză, de a încheia noi contracte de prestări servicii private de securitate.

(3) Licenţa se anulează în următoarele condiții:

  1. la cererea societăţii de securitate privată;
  2. la implicarea în activitatea societăţii sau cooptarea ca asociaţi / acţionari a persoanelor care au antecedente penale pentru infracţiuni comise cu intenţie;
  3. când conducerea în fapt a activităţii societăţii este exercitată de către persoane incompatibile sau prin interpuşi;
  4. la implicarea personalului de securitate sau a mijloacelor din dotarea societăţii în acţiuni de forţă, recuperări de debite, executări silite şi stări conflictuale;
  5. la desfășurarea de activități care, potrivit legii, sunt în competența autorităților publice;
  6. la refuzul de a furniza datele, informaţiile sau documentele solicitate de reprezentanţii autorităţilor publice, aflaţi în exerciţiul funcţiunii;
  7. pentru nerespectarea măsurilor stabilite şi notificate de reprezentanţii autorităţilor publice aflaţi în exerciţiul funcţiunii, cu ocazia verificărilor, sesizărilor şi reclamaţiilor privind dreptul de proprietate, posesie sau folosinţă;
  8. la solicitarea autorităților statului, pentru fapte incompatibile cu ordinea publică sau siguranţa naţională;
  9. în situația contractării serviciilor de securitate privată, pe perioada suspendării licenței prevăzută la alin. (2);
  10. în cazul în care, nu mai sunt întrunite toate condițiile de licențiere, prevăzute de lege.

(4) Retragerea licenţei operează în termen de 30 de zile, de la data notificării de către emitent, pentru situaţiile prevăzute la alin. (3), lit. c) – j).

(5) Măsura retragerii licenţei de funcţionare cu excepția situațiilor prevăzute la alin. (3), lit. a) și b), poate fi atacată în instanţă, iar până la pronunţarea definitivă a hotărârii judecătoreşti, societatea de securitate privată, poate derula numai contractele în vigoare, la data comunicării acestei măsuri.

Art. 12. – Activitatea societăților de securitate privată este supusă evaluării profesionale, o dată la 5 ani.

Art. 13. – (1) Persoanele juridice străine care solicită obţinerea licenţei de funcţionare pentru societăţi de securitate privată, trebuie să depună documente similare celor prevăzute la art. 8, alin. (2), (4) şi (5), traduse şi legalizate.

(2) Societăţile autorizate în domeniul sistemelor tehnice de securitate se pot asocia cu societăţi sau firme de profil străine, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi.

(3) Persoanele fizice şi juridice din statele membre ale Uniunii Europene sau Spațiului Economic European, care în ţara de origine au obţinut autorizaţie/licenţă necesară prestării serviciilor private de securitate, pot să presteze aceste servicii şi în România, după notificarea autorității de reglementare.

(4) Documentaţia de notificare cuprinde: datele de identificare ale persoanei juridice şi ale reprezentantului legal, autorizaţia sau licenţa deţinută, după caz, în original și copie.

(5) Persoanele fizice şi juridice din afara Uniunii Europene, autorizate / licenţiate să furnizeze servicii de securitate privată, în ţările de provenienţă, nu pot să presteze activităţi de securitate privată pe teritoriul României, decât în temeiul prezentei legi și în condiții de reciprocitate.

 

CAPITOLUL V

Condiții specifice pentru asigurarea unor servicii de securitate privată

 

SECȚIUNEA 1

Servicii de securitate privată asigurate prin sisteme tehnice de securitate

Art. 14. – (1) Proiectarea, instalarea şi utilizarea sistemelor tehnice de securitate, se face în condiţiile prezentei legi, a normelor tehnice şi a standardelor specifice domeniului.

(2) Sistemele tehnice de securitate trebuie să realizeze detectarea, semnalizarea, alarmarea, transmiterea alarmei, descurajarea, întârzierea acțiunilor ilicite şi furnizarea de informaţii, referitoare la securitatea obiectivului, a bunurilor sau valorilor protejate.

(3) Sistemele tehnice de securitate cuprind: sistemele electronice de securitate și sistemele mecanice de securitate.

(4) Activităţile de proiectare, instalare şi mentenanţă a sistemelor tehnice de securitate se desfăşoară în baza licenţei obținută în condițiile prevăzute la art. 8.

(5) Personalul care proiectează, instalează și asigură mentenanța sistemului electronic de securitate are obligaţia păstrării confidenţialităţii datelor obţinute în activitate.

Art. 15. – (1) Proiectarea instalării sistemelor electronice de securitate constă în elaborarea documentaţiei privind dispunerea elementelor sistemului tehnic de securitate, de către personal cu competenţe profesionale certificate.

(2) Proiectarea se face cu respectarea cerinţelor prezentei legi, a standardelor de profil şi a Normativelor pentru proiectarea sistemelor tehnice de securitate, care se elaborează de organizația patronală sau asociația profesională și se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor interne.

(3) Proiectantul are obligaţia de a prevedea în proiectul de execuţie numai componente ale sistemelor electronice de securitate, certificate conform standardelor.

Art. 16. – (1) Instalarea sistemelor electronice de securitate se realizează în baza proiectului tehnic de securitate şi a specificaţiilor tehnice ale producătorilor.

(2) Instalarea sistemului electronic de securitate se realizează de către personal cu competenţe tehnice certificate.

Art. 17. – (1) Prin mentenanţă se asigură menţinerea stării de operaţionalitate şi perfecţionarea funcţională a sistemului electronic de securitate.

(2) Reviziile tehnice se execută, anual sau atunci când apar defecțiuni majore în sistem și includ operaţiunile necesare pentru menţinerea în stare de funcţionare a subsistemelor tehnice instalate la parametrii proiectaţi.

(3) Intervenţiile pentru întreţinere şi exploatare se consemnează în jurnalul de service al sistemelor electronice de securitate.

(4) Beneficiarul are obligaţia de a păstra jurnalul de service la unitate, asigurând accesul la acesta, numai personalului abilitat pentru intervenţia tehnică sau organelor de control.

(5) Structura proiectului tehnic de securitate și modelul jurnalului de service se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne.

Art. 18. – Elementele de protecţie mecanice încorporate imobilelor destinate păstrării, depozitării şi manipulării bunurilor şi valorilor de orice fel, trebuie să fie rezistente la efracţie, corespunzător gradului de siguranţă impus de nivelul de risc şi conforme cu normativele tehnice existente la nivel național și european.

 

SECȚIUNEA a 2-a

Servicii de securitate a transporturilor de valori şi alimentare cu bani a ATM. – urilor

Art. 19. – (1) Transporturile de valori se realizează cu mijloace rutiere, navale sau aeriene, aparținând beneficiarului, transportatorului sau societății de securitate privată, după caz, care trebuie să îndeplinească condițiile de siguranță pentru personalul destinat securității transportului și a valorilor transportate, dotate cu sisteme tehnice de securitate, sisteme de poziționare globală prin satelit și aparatură de comunicații.

(2) Pentru a dobândi dreptul de a presta servicii de asigurare a securităţii transporturilor de valori, societatea de securitate privată, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

  1. să respecte cerinţele prevăzute la art. 8, alin. (2) și (4);
  2. să deţină mijloacele de transport şi dotarea, prevăzute la alin. (3) și (4);
  3. să facă dovada monitorizării mijloacelor de transport printr-un Centru de monitorizare și recepție a alarmelor.

(3) Transportul de valori pe cale rutieră se efectuează cu autovehicule blindate, semi-blindate sau neblindate, care trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

  1. autovehiculele blindate să fie protejate prin blindaj pentru compartimentele destinate personalului şi valorilor, atestate prin certificat emis de un organism abilitat, în care se menționează clasele de rezistenţă la acţiunea armelor de foc, având cel puțin FB 4+ pentru blindaj, BR 4+ pentru geamuri, iar clasa de rezistenţă la efracţie a compartimentului de valori de cel puţin clasă de rezistenţă RC 3, conform standardelor europene aplicabile.
  2. autovehiculele semi-blindate au protecţie prin blindaj pentru compartimentul destinat personalului, la nivelul claselor de rezistență prevăzute la lit. a), cu excepția compartimentului de valori.
  3. neblindate, autovehicule obișnuite, dotate cu mijloace de comunicație și container, ladă sau casetă, fixate de caroserie și prevăzute cu încuietori.

(4) Compartimentul de valori al autovehiculelor blindate și semi-blindate poate fi prevăzut cu o singură ușă, asigurată cu două încuietori mecanice.

Art. 20. – (1) Stabilirea tipului mijlocului de transport valori, se face în raport de cuantumul acestora, astfel:

  1. în cuantum sau cu o valoare de peste 3 milioane de lei, se asigură cu mijloace de transport blindate;
  2. în cuantum sau cu o valoare cuprinsă între 1 milion și 3 milioane de lei, se asigură cu mijloace de transport blindate sau semi-blindate;
  3. în cuantum sau cu o valoare cuprinsă între 100 de mii si 1 milion de lei, se asigură cu mijloace de transport blindate, semi-blindate sau neblindate.

(2) Asiguratorul, în raport cu gradul de risc și conform poliței de asigurare, poate indica nivelul de siguranță al autovehiculului transportator.

(3) Fac excepție de la prevederile alin. (1) persoanele juridice, aflate în următoarele situații:

  1. cuantumul valorilor transportate este mai mic de 100 de mii lei;
  2. valorile monetare se manevrează în interiorul aceluiași obiectiv;
  3. locurile de depozitare sunt situate la o distanță mai mică de 500 de metri;
  4. locurile de distribuire sunt situate la o distanță mai mică de 500 de metri, față de locurile de colectare / depozitare.

(4) Pentru efectuarea transportului de valori prevăzute la alin. (1), se asigură însoțirea cu agenți de securitate, dotați cu mijloace de protecție, autoapărare și comunicații sau se folosesc genți prevăzute cu sistem inteligent de neutralizare a bancnotelor (IBNS).

(5) Compunerea și dotarea echipajului de asigurare a securității transporturilor de valori se stabilesc de beneficiar, transportator și prestator în funcție de cuantumul valorilor, riscurile de pe traseu, perioadele de vârf la încasări sau alte criterii, dar nu mai puțin de 2 agenți de securitate, incluzând și conducătorul auto.

(6) Transporturile de valori considerate cu grad ridicat de risc și cele efectuate pe timp de noapte, vor fi asigurate și cu un echipaj auto de însoțire, după caz, format din cel puțin 2 agenți de securitate, incluzând și conducătorul auto.

(7) Pentru transporturile prevăzute la alin. (1), lit. a) și b), mijloacele auto se pot inscripționa și dota cu semnale luminoase de culoare galbenă, în condiţiile legii.

(8) Transportul de valori transfrontalier, care tranzitează și România se efectuează, conform reglementărilor europene pentru zona euro.

Art. 21. – Personalului de securitate privată, care asigură siguranța transportului de valori îi este interzis:

  1. să se abată de la traseul prestabilit sau să oprească în alte locuri decât cele prevăzute în planul de securitate, cu excepția cazurilor de forță majoră;
  2. să coboare din autovehiculul, încărcat cu valori la controlul organelor de poliție, cu excepția cazurilor de implicare într-un accident rutier din care a rezultat moartea sau rănirea gravă a unei persoane, și numai după ce informează Centrul de monitorizare și recepție a alarmelor;
  3. să deschidă alte uși de la autospecială, pe timpul controlului, decât cele stabilite prin planul de securitate;
  4. să traverseze localități sau zone aflate pe itinerarul de deplasare unde se desfășoară manifestații publice sau de protest.

Art. 22. – (1) Activitățile specifice pentru asigurarea protecției transporturilor de valori, se realizează pe baza planului de securitate întocmit de prestator şi aprobat de beneficiar, precum și a procedurilor de acțiune.

(2) Planul de securitate al transportului de valori, se avizează de către structura de poliție competentă teritorial, de la punctul de plecare al transportului sau, în cazul transporturilor internaționale, în a cărei zonă de responsabilitate s-a efectuat intrarea pe teritoriul României, astfel:

  1. pentru fiecare transport efectuat;
  2. pentru o perioadă nedeterminată, atunci când transporturile se efectuează pe aceleași trasee, au caracter permanent și vizează aceleași categorii de valori.

(3) Planul de securitate a transporturilor valori, se depune la unitatea de poliție competentă teritorial, cu cel puțin 5 zile înaintea datei efectuării transportului, iar avizul de specialitate se acordă în cel mult 3 zile de la data înregistrării solicitării.

(4) Întocmirea planului de securitate, nu este obligatorie dacă cuantumul valorilor transportate, este sub 100 de mii de lei.

(5) În situația prevăzută la alin. (4), activitatea se consemnează într-un registru de evidență a transporturilor de valori, al cărui model se va stabili prin ordin al ministrului afacerilor interne.

 

SECȚIUNEA a 3-a

Servicii de securitate a transporturilor de produse cu caracter special

Art. 23. – (1) Protecția transporturilor de produse cu caracter special se poate executa și de societăți de securitate privată licențiate.

(2) Protecția transporturilor de produse cu caracter special, efectuate pe cale ferată, rutieră sau navigabilă, se asigură și cu personal specializat din cadrul societăților de securitate privată.

(3) Condițiile ce trebuie să le îndeplinească mijloacele de transport pentru astfel de bunuri și valori sunt următoarele:

  1. autovehiculele care însoțesc eșalonul de transport pot fi inscripționate cu denumirea și sigla societății de securitate privată și să fie prevăzute cu sistem de comunicații, sisteme de poziționare globală prin satelit și semnale luminoase de culoare galbenă;
  2. vagoanele care transportă produse cu caracter special se dotează cu dispozitive tehnice de securitate și alarmare, conectate la vagonul destinat echipajului de însoțire;
  3. vagonul destinat echipajului de însoțire trebuie să asigure condiții de siguranță și să aibă dotarea necesară pentru odihnă și serviciu, precum și pentru siguranța armamentului, muniției și a mijloacelor de protecție și intervenție;
  4. navele de transport ale produselor cu caracter special și cele ale personalului de securitate privată se prevăd cu sistem de poziționare globală prin satelit, echipamente de navigație pe timp de noapte cu radar, sondă ultrasunet, dispozitive optice în infraroșu și dispozitive acustice de semnalizare;

(4) Securitatea transportului de produse cu caracter special, aflate în tranzit pe teritoriul României, se asigură de către structurile specializate ale statului sau de către societățile specializate de securitate privată, după caz.

 

SECȚIUNEA a 4-a

Servicii de protecţie specializată a unor persoane fizice

Art. 24. – (1) Pentru protecţia vieții și integrităţii corporale, cât şi a bunurilor pe care le au asupra lor, persoanele fizice pot apela la servicii de protecție specializată, pe bază de contract, în condiţiile prezentei legi.

(2) Serviciile de protecție specializată se asigură numai cu personal având competențe profesionale certificate pentru această ocupație, angajat al unei societăți de securitate privată.

(3) Organizarea și executarea serviciilor de protecţie specializată a persoanelor fizice se realizează în baza contractului și a planului de protecție, încheiate între beneficiar și prestator.

(4) În exercitarea atribuțiilor profesionale, agenții gardă de corp au dreptul de a folosi mijloacele din dotare, proporțional cu gravitatea situației, fără a leza în vreun fel drepturile și libertățile cetățenilor.

(5) Personalul din garda de corp folosește ținuta vestimentară și însemnele de identificare, în concordanță cu cerințele beneficiarului și ale prestatorului, diferită de cea a autorităților statului, numai atunci când activitatea se desfășoară, concomitent cu acestea și într-un spațiu public.

(6) În situația în care persoana protejată solicită, agenții de securitate din compunerea gărzii de corp, vor fi dotați cu armament letal sau neletal, în condițiile legii.

(7) Se interzice agenților din garda de corp să execute, la cererea persoanei protejate, sau din proprie inițiativă, activități care exced atribuțiilor lor profesionale și a prevederilor legale, în vigoare.

 

SECȚIUNEA a 5-a

Servicii de monitorizare a sistemelor electronice și de recepție a alarmelor

Art. 25. – (1) Prin servicii de monitorizare a sistemelor de securitate se asigură următoarele facilități:

  1. conectarea sistemelor de securitate de la obiective, la Centrul de monitorizare şi recepţie a alarmelor;
  2. verificarea transmiterii şi recepţionării corecte a semnalelor la/de la sistemele de securitate monitorizate;
  3. asigurarea reviziilor tehnice periodice şi asigurarea mentenanţei asupra sistemelor de securitate monitorizate prin resurse proprii sau prin intermediul unei societăți licențiate;
  4. procesarea de către Centrul de monitorizare şi recepţie a alarmelor, a tuturor semnalelor recepţionate;
  5. tratarea cu operativitate a semnalelor de alarmă recepţionate la Centrul de monitorizare şi recepţie a alarmelor de către operatorii dispeceri, potrivit procedurilor aprobate şi alertarea echipajelor de intervenţie, a echipei de mentenanţă, a autorităţilor sau a beneficiarilor, în funcţie de situaţie.

(2) Personalul Centrului de monitorizare şi recepţie a alarmelor, trebuie să deţină competenţe profesionale certificate pentru ocupația de dispecer centru de alarmă.

(3) Semestrial, evenimentele reale recepționate și modul de rezolvare, se centralizează statistic și se comunică Inspectoratelor județene de poliție, respectiv Direcției generale de poliție a municipiului București.

(4) Despre conectarea sistemului electronic de securitate, la Centrul de monitorizare şi recepţie a alarmelor, se fac mențiuni și în planul de securitate.

Art. 26. – (1) Societăţile de securitate privată, pot înfiinţa şi exploata Centre de monitorizare şi recepţie a alarmelor.

(2) Înființarea și funcționarea Centrelor de monitorizare și recepție a alarmelor se face cu respectarea normelor de construcție și securizare a sediului prevăzute de standarde, dotarea cu aparatură corespunzătoare scopului și a procedurilor de lucru specifice.

(3) Centrele de monitorizare și recepție a alarmelor, pot fi configurate în sistem centralizat sau descentralizat, cu asigurarea platformelor informatice.

(4) Agenții economici pot înfiinţa şi exploata Centre de monitorizare şi recepţie a alarmelor numai pentru monitorizarea, recepţionarea şi tratarea alarmelor de la sistemele instalate în locaţiile proprii, respectând condiţiile prevăzute la alin. (2) și (3).

(5) Centrele de monitorizare şi recepţie a alarmelor se înfiinţează şi funcţionează pe baza licenţei eliberată de Poliție, conform prevederilor art. 8, alin. (5), numai în cazul prestatorilor unor astfel de servicii sau a avizului poliției competente teritorial pentru alți agenți economici.

(6) În situația alarmelor de ameninţare a vieţii persoanelor, se solicită cu prioritate intervenţia autorităţilor.

(7) Serviciile publice specializate, pot înfiinţa dispecerate numai pentru monitorizarea şi recepţionarea alarmelor, de la sistemele instalate în obiectivele proprii.

 

SECȚIUNEA a 6-a

Servicii de intervenţie și răspuns la alarme

Art. 27. – (1) Societățile de securitate privată care prestează servicii de intervenție la alarme, sunt obligate să dețină mijloace auto echipate cu sisteme de comunicații, legătură și monitorizare prin sistem de poziționare globală prin satelit, asigurate cu cel puțin un agent de intervenție calificat.

(2) Mijloacele auto de intervenție se inscripționează la exterior, cu denumirea societății aparținătoare și datele de contact.

(3) Fiecare echipaj trebuie să fie dotat cu echipament de intervenție, care se păstrează la bord și se utilizează, conform procedurilor de acțiune.

(4) Procedurile de acțiune, în caz de intervenție la alarmă, se stabilesc de societățile de securitate privată, cu acordul beneficiarilor, în baza procedurilor – cadru, elaborate de organizația patronală sau asociația profesională reprezentativă și avizate de către autoritatea de reglementare.

(5) Compunerea și dispunerea în teren a echipajelor de intervenție se stabilește în funcție de numărul de abonați, de repartizarea teritorială și dispersarea acestora, astfel încât, să realizeze timpul optim de intervenție, convenit între prestator și beneficiar și prevăzut în planul de intervenție.

(6) În situația semestrială a societăților de securitate privată, comunicată poliției se include și timpul mediu de intervenție realizat, care va fi postat pe site-ul acesteia.

(7) În cazul confirmării alarmei şi existenței unor indicii privind consumarea activității infracționale, prin centrul de monitorizare și recepție a alarmelor, se informează unitatea de poliţie, competentă teritorial, respectându-se procedurile de lucru stabilite de către societatea de securitate privată.

(8) Este interzisă parcarea autovehiculelor destinate intervenției, inscripționate și fără personal la bord, pe domeniul public sau în alte locuri, care afectează circulația pe drumurile publice ori deplasarea în siguranță a pietonilor.

 

SECȚIUNEA a 7-a

Servicii de securitate a evenimentelor, organizate în locuri publice sau destinate publicului

Art. 28. – (1) Pentru a desfășura activități de asigurare a securității și protecției participanților la evenimentele și manifestațiile organizate în locuri publice sau destinate publicului, societățile de securitate privată sunt obligate să întrebuințeze personal cu competențe profesionale certificate pentru astfel de servicii.

(2) Procedurile de acțiune pentru situațiile care apar pe timpul serviciului și trebuie soluționate de către agenții de securitate, se stabilesc de către autoritatea responsabilă cu asigurarea condițiilor de desfășurare a activității în deplină siguranță.

(3) Pentru desfășurarea în siguranță a unor activități cu public numeros, personalul de securitate privată are ca obligații suplimentare, supravegherea accesului în perimetrul vizibil delimitat, a comportamentului participanților și atenționarea celor care intenționează să desfășoare acțiuni contrare scopurilor declarate sau regulilor stabilite de către organizator.

(4) Pentru asigurarea măsurilor de ordine și siguranță în incinta arenelor sportive, se va utiliza personal de securitate, cu specializarea agent de securitate competiții sportive – steward.

(4) În situația apariției unor incidente care ar putea afecta buna desfășurare a activităților sau chiar ordinea publică, în baza planului de acțiune, intervin structurile specializate ale statului.

(5) Este interzisă intervenția în forță a personalului de securitate privată, iar mijloacele din dotare se folosesc numai pentru legitimă apărare.

Art. 29. – (1) În incinta localurilor publice ca restaurante, cluburi, baruri, discoteci, cazino-uri etc., securitatea persoanelor, bunurilor și valorilor se asigură prin sisteme tehnice de securitate, cu personal de securitate privată sau combinat, după caz.

(2) Personalul de securitate observă și supraveghează accesul clienților în localurile publice și sesizează, imediat, structura de poliție despre deținerea de către aceștia a unor materiale sau obiecte periculoase.

(3) Procedurile de acțiune ale personalului de securitate privată pentru situațiile prevăzute la alin. (2), se stabilesc de către beneficiar și prestator.

 

SECȚIUNEA a 8-a

Servicii de securitate în aeroporturi, porturi şi pe navele de călători

Art. 30. – (1) Securitatea persoanelor, bunurilor si valorilor în porturi maritime sau fluviale şi aeroporturi, se poate asigura și prin societăți de securitate privată licențiate.

(2) Serviciile prevăzute la alin. (1), vor fi organizate și executate, cu respectarea normelor și a procedurilor existente la nivel național și internațional, specifice acestor domenii de activitate, și personal cu competențe profesionale certificate.

 

SECȚIUNEA a 9-a

Servicii de transport și protecție a corespondenţei, efectelor poştale și coletelor

Art. 31. – (1) Transportul și protecția corespondenței, efectelor poștale și coletelor se asigură de către societățile de securitate privată, licențiate pentru astfel de servicii și se efectuează cu personal specializat în protecția bunurilor și valorilor.

(2) Mijloacele și condițiile de transport pentru protecția corespondenței, efectelor poștale și coletelor transportate, vor fi stabilite de către autoritatea de reglementare în domeniu.

(3) Personalului care execută aceste servicii, îi este interzis să transporte documente clasificate, corespondență, colete ori efecte poștale, altele decât cele încredințate, să le violeze ori să efectueze alte servicii, care exced atribuțiilor și competențelor sale.

 

SECȚIUNEA a 10-a

Securitatea bunurilor și valorilor dispuse în locuri publice

Art. 32. – (1) Securitatea bunurilor și valorilor dispuse în locuri publice, permanent sau temporar, se asigură prin grija persoanelor juridice, care le dețin ori le administrează, în formele prevăzute de prezenta lege.

(2) Persoanelor fizice sau juridice le este interzisă lăsarea ori abandonarea în spațiul public a unor bunuri sau valori, în afara cazurilor prevăzute de lege ori alte acte normative, fără aprobarea proprietarului sau a administratorului de drept și fără a fi supravegheate.

(3) Asigurarea securității în parcările publice, se realizează cu personal care are competențe profesionale certificate și pentru ocupația de agent de securitate.

 

CAPITOLUL VI

Personalul de securitate privată

 

SECȚIUNEA 1

Categorii de personal și condiții de angajare

Art. 33. – (1) Personalul furnizorilor de servicii private de securitate cuprinde: personal de conducere, de execuţie şi auxiliar.

(2) În înţelesul prezentei legi prin personal de conducere se înţelege persoanele care exercită atribuţii de administrator/director general, director executiv, director departament de securitate sau alte funcţii similare, până la nivelul șefului de obiectiv servicii de securitate, cu rol în coordonarea activităţii operative, controlului personalului de execuție sau de contractare a serviciilor de securitate privată.

(3) Personalul de conducere prevăzut la alin. (2) trebuie să deţină competenţele profesionale specifice ocupaţiilor de manager societate de securitate privată sau director departament de securitate, ori inginer sisteme tehnice de securitate şi carnet de identificare profesională.

(4) La data angajării, personalul de execuţie trebuie să deţină competenţe profesionale specifice activității ce va fi desfășurată şi carnet de identificare profesională.

(5) Ocupaţiile din securitatea privată sunt cele prevăzute în codul Clasificării Ocupațiilor din România înscrise, la propunerea organizaţiei patronale sau asociației profesionale reprezentative și cu acordul autorității de reglementare.

Art. 34 – (1) Răspunderea pentru selecţia, pregătirea, dotarea şi controlul personalului de conducere și de execuţie, revine angajatorului.

(2) Pentru ca o persoană să aibă dreptul să exercite atribuţii de conducere, trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiţii:

  1. să fi împlinit vârsta de 23 de ani;
  2. să dețină certificat de absolvire sau de competențe profesionale pentru exercitarea atribuțiilor specifice ocupației corespondente din COR.;
  3. să aibă cetăţenie română sau cetăţenia unuia din statele membre ale Uniunii Europene ori ale Spaţiului Economic European;
  4. să fie declarată aptă, medical şi psihologic;
  5. să nu aibă antecedente penale pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie.

(3) Pentru ca o persoană să exercite atribuţii pe o funcţie de execuţie, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

  1. să fi împlinit vârsta de 18 ani;
  2. să nu aibă antecedente penale pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie;
  3. să fie declarată aptă, medical şi psihologic;
  4. să aibă cetăţenie română sau cetăţenia unuia din statele membre ale Uniunii Europene ori ale Spaţiului Economic European;
  5. să dețină certificat de absolvire sau de competențe profesionale pentru exercitarea atribuțiilor specifice ocupației corespondente din COR.

(4) Accesul în carieră a personalului de execuție din securitatea privată, este permis numai după absolvirea cursului de calificare pentru agent de securitate.

(5) Personalul care desfăşoară activităţi în domeniul sistemelor mecanice de securitate trebuie să deţină carnet de identificare profesională.

(6) Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European pot fi angajaţi să presteze servicii de securitate privată, cu respectarea condiţiilor prevăzute la alin. (2) și (3), şi a demonstrării cunoştinţelor de limba română, scris şi vorbit.

Art. 35. – (1) Pentru ca o persoană să exercite funcția de coordonator al unui Centru de monitorizare și recepție a alarmelor, trebuie să îndeplinească următoarele condiții suplimentare:

  1. să fi împlinit vârsta de 21 ani;
  2. să nu aibă antecedente penale pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie;
  3. să aibă studii liceale sau tehnice similare;
  4. să aibă cel puțin 2 ani experiență ca dispecer în Centrul de monitorizare și recepție a alarmelor sau ocupații tehnice similare.

(2) Dispecerul Centrului de monitorizare și recepție a alarmelor, trebuie să fie calificat ca agent de securitate și să facă dovada absolvirii cursului de dispecer.

Art. 36. – (1) Pentru ca o persoană să exercite atribuțiile specifice ocupațiilor de evaluator de risc la efracție sau consultant de securitate, trebuie să îndeplinească următoarele condiții suplimentare:

  1. să fi împlinit, vârsta de 25 de ani;
  2. să aibă cetăţenie română sau cetăţenia unuia din statele membre ale Uniunii Europene ori ale Spaţiului Economic European;
  3. să nu aibă antecedente penale pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie;
  4. să aibă studii superioare cu diplomă de licență;
  5. să aibă o vechime de cel puțin 5 ani în domeniul securității private sau instituționale;
  6. să dețină certificat de absolvire sau de competențe profesionale pentru exercitarea atribuțiilor specifice.

(2) Persoanele care au dobândit calitatea de evaluator de risc la securitatea fizică și cărora li s-a eliberat carnet de identificare profesională se înscriu în Registrul de evidență al evaluatorilor de risc la efracție, prevăzut la art. 40, alin. (5).

Art. 37. – Personalul tehnic de securitate, trebuie să posede diploma de absolvire a studiilor în domenii conexe și certificatul de competențe profesionale pentru ocupația corespondentă.

Art. 38. – (1) La prima angajare, agentul de securitate trebuie să fi absolvit cursurile învățământului general obligatoriu, iar în maxim 120 de zile, să obțină certificatul de calificare profesională pentru această ocupație.

(2) În vederea angajării în condițiile prevăzute la alin. (1), persoanele care le îndeplinesc, dau o declarație pe proprie răspundere, cu privire la faptul că nu au mai fost angajate ca personal de pază sau gardă de corp.

 

SECȚIUNEA a 2-a

Formarea profesională a personalului de securitate privată

Art. 39. – (1) Ocupațiile personalului din domeniul securității private necesită cerinţe speciale la formarea profesională.

(2) Formarea profesională a personalului din domeniul securităţii private, se realizează prin furnizori de formare profesională autorizați, în conformitate cu actele normative incidente și a prevederilor prezentei legi.

(3) Planurile și programele de formare profesională pentru ocupaţiile specifice securităţii private, precum și condițiile de acces la fiecare tip de program, sunt prevăzute în standardele ocupaționale, avizate de autoritatea de reglementare și aprobate de Autoritatea Naţională pentru Calificări.

(4) Calificarea pentru ocupația agent de securitate se certifică de o comisie de examen stabilită conform legii, din care face parte și un reprezentant al organizației patronale sau asociației profesionale reprezentative.

(5) Specializarea sau perfecționarea profesională a personalului de securitate privată, se realizează, prin furnizori de formare profesională autorizați, iar evaluarea competențelor profesionale prin centre de evaluare și certificare autorizate, conform legii.

(6) Personalul tehnic de securitate, trebuie să obțină competențe profesionale tehnice, specifice domeniului securității private.

(7) Controlul procesului de formare profesională în securitatea privată se realizează cu specialiști propuși de organizația patronală sau asociația profesională reprezentativă și avizați de Autoritatea Națională pentru Calificări.

(8) În funcție de specificul activităților și al nevoilor de reîmprospătare a cunoștințelor acumulate anterior, angajatorul este obligat să asigure instruirea anuală a personalului de securitate, la locul de muncă.

 

SECȚIUNEA a 3-a

Carnetul de identificare profesională

Art. 40. – (1) Dreptul de a exercita atribuțiile specifice unei ocupații din domeniul securității private este conferit prin carnetul de identificare profesională.

(2) Modelul carnetului de identificare profesională, procedurile și condițiile de eliberare, distribuire, păstrare și evidență se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne.

(3) Emiterea, gestionarea și distribuirea carnetelor de identificare profesională se realizează de către Inspectoratul General al Poliției Române, pe bază de parteneriat public – privat, cu organizația patronală sau asociația profesională reprezentativă.

(4) Pierderea, furtul sau distrugerea carnetului de identificare profesională, se declară în termen de 15 zile lucrătoare, la structura de poliție competentă teritorial.

(5) Persoanele care au dobândit carnetul de identificare profesională sunt înscrise în Registrul Național de Evidență a Carnetelor de identificare profesională, în format electronic.

(6) Carnetul de identificare profesională al unei ocupații este valabil pentru încadrarea în aceeași funcție de către orice angajator.

(7) Anularea carnetului de identificare profesională este o măsură administrativă și se dispune, la constatarea unor abateri, prevăzute expres de lege, în urma autosesizării sau la solicitarea organului de urmărire penală, de către Inspectoratul General al Poliției Române în baza:

  1. hotărârii instanței judecătorești rămasă definitivă pentru o faptă penală, comisă în legătură cu serviciul sau săvârșită cu intenţie;
  2. procesului verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale, dacă s-a repetat cel puțin de 2 ori în 6 luni de zile, neatacat cu plângere în termenul legal sau, după caz, a hotărârii judecătorești rămasă definitivă, prin care s-a soluționat plângerea împotriva procesului verbal;
  3. documentelor care atestă că nu mai sunt îndeplinite toate condiţiile în baza cărora a fost emis;
  4. solicitării angajatorului, pentru comiterea de fapte grave privind nerespectarea normelor de disciplină a muncii;
  5. solicitării scrise a titularului.
  6. din oficiu, dacă titularul nu a mai fost angajat în securitatea privată, în ultimii 3 ani.

Art. 41 Pentru obținerea carnetului de identificare profesională, persoanele care provin din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, trebuie să facă dovada cunoaşterii legislaţiei specifice domeniului securității private și a funcției pe care urmează să fie încadrat, în urma evaluării de către organizația patronală sau asociația profesională reprezentativă.

 

SECȚIUNEA a 4-a

Dotarea personalului de securitate privată

Art. 42. – (1) Pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu personalul de securitate privată este obligat să poarte uniforma stabilită, ecusonul de identificare şi dotarea prevăzută în planul de securitate.

(2) Personalul de securitate poate fi dotat cu arme de apărare şi pază sau arme utilitare în condiţiile legii, elemente de protecţie personală, baston de cauciuc, mijloace de imobilizare, spray iritant-lacrimogen, dispozitive cu electroşocuri şi mijloace de comunicaţii.

(3) Membrii echipajului de intervenţie pot fi dotaţi cu echipament și mijloace de protecţie individuală pentru asigurarea securităţii personale care se foloseşte, în caz de pericol iminent și numai în legitimă apărare.

(4) În situaţii deosebite, personalul de securitate specializat poate fi dotat cu cai sau câini dresaţi care vor fi folosiţi, conform prevederilor planului de securitate.

(5) Folosirea mijloacelor din dotare se face conform prevederilor legale şi a procedurilor stabilite pentru autorităţile îndreptăţite să utilizeze astfel de mijloace.

(6) Uniforma de serviciu, însemnele distinctive şi modul de inscripţionare se stabilesc de către angajator şi sunt descrise în Regulamentul de organizare și funcționare.

(7) Se interzice ca uniforma de serviciu și însemnele distinctive ale personalului de securitate privată, să fie identice cu cele ale autorităților statului sau ale organizațiilor internaționale.

(8) Pe mâneca dreaptă a uniformei de serviciu se aplică sigla angajatorului, pe mâneca stângă semnul distinctiv al personalului de securitate privată <S>, iar pe spate sau pe piept, denumirea angajatorului dacă acesta, consideră că este necesar.

(9) Este interzisă dotarea personalului de securitate ori folosirea de către acesta a cătușelor metalice, a cagulelor sau măştilor pentru acoperirea feţei, cu excepția măștilor de protecție sau a celor contra gazelor.

 

CAPITOLUL VII

Drepturile și obligațiile persoanelor fizice și juridice cu atribuții în domeniul securității private

 

SECȚIUNEA 1

Atribuțiile Inspectoratului General al Poliției Române

Art. 43. – Pe lângă atribuțiile stabilite Inspectoratului General al Poliției Române în actele normative de organizare și funcționare, se mai prevăd următoarele obligații:

  1. sprijină și controlează modul de aplicare și respectare a prevederilor prezentei legi, de către prestatori şi beneficiari;
  2. avizează personalul de conducere al societăților de securitate privată și retrage acest aviz când nu mai sunt întrunite condițiile prevăzute de lege;
  3. acordă, suspendă sau anulează licența de funcționare a societăților de securitate privată, în condițiile prezentei legi;
  4. întocmeşte, actualizează şi gestionează, registrele electronice de evidenţă a societăţilor de securitate licenţiate;
  5. confecționează, eliberează, retrage și ține evidența carnetelor de identificare profesională direct, sau în parteneriat public – privat;
  6. avizează proiectele de standarde ocupaţionale propuse pentru domeniul securităţii private;
  7. avizează propunerile organizațiilor patronale sau asociațiilor profesionale ale prestatorilor de servicii de securitate privată, precum şi ale furnizorilor de formare profesională, pentru completarea sau modificarea Clasificării Ocupaţiilor din România ori a Cadrului Național al Calificărilor;
  8. stabileşte limitele de competenţă ale structurilor de securitate privată, ca forțe complementare de ordine și siguranța publică;
  9. verifică transmiterea la timp a datelor statistice și prezintă public, Raportul anual privind activitatea desfăşurată de societățile de securitate privată;
  10. pune la dispoziţia beneficiarilor sau evaluatorilor de risc la efracție indicatorii statistici cu relevanţă asupra ameninţărilor securităţii obiectivului evaluat;
  11. colaborează pe bază de protocol, cu organizația patronală reprezentativă sau asociația profesională reprezentativă din domeniul securității private;
  12. analizează cu reprezentanții organizației patronale sau asociației profesionale reprezentative, concordanța între evoluția pieței de securitate și cadrul legal de reglementare, și face propuneri pentru modificarea sau completarea acestuia;
  13. verifică îndeplinirea condițiilor legale pentru autorizarea societăților de securitate care solicită dotarea cu arme de apărare și pază sau utilitare, avizează planul de securitate al obiectivului și personalul de securitate ce urmează a fi înarmat;
  14. constată şi cercetează infracţiunile prevăzute la art. 49;
  15. constată contravenţii şi aplică amenzile prevăzute la art. 51;
  16. îndeplinește și alte atribuții, prevăzute în prezenta lege.

 

SECȚIUNEA a 2-a

Drepturile și obligațiile beneficiarilor serviciilor de securitate privată

Art. 44. – (1) Pentru angajarea serviciilor de securitate privată, deținătorii sau administratorii de bunuri și valori au următoarele drepturi și obligații:

  1. să nu accepte ofertele nefundamentate pe baza unor criterii economice, care să asigure personalului de securitate cel puţin salariul minim pe economie, acoperirea indemnizațiilor și sporurilor, a taxelor şi a impozitelor legale, precum și a dotării individuale;
  2. să stabilească și să implementeze măsurile de securitate pentru protecția persoanelor, a bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu;
  3. să stabilească responsabilități pentru personalul cu atribuțiuni de securitate, iar pentru ceilalți angajați să le aducă la cunoștință prevederile din planul de securitate, în părțile ce-i privesc;
  4. să contracteze servicii de securitate privată cu societăți de securitate licențiate, care dispun de suficiente resurse pentru prestarea unor servicii de calitate, confirmate prin recomandări din partea organizației patronale sau asociației profesionale, de profil;
  5. să stabilească reguli privind accesul și circulația persoanelor și autovehiculelor, în interiorul obiectivului;
  6. să permită efectuarea controalelor privind implementarea măsurilor de securitate și să pună la dispoziție, documentele și informațiile necesare clarificării unor situații apărute, de către organele competente;
  7. să asigure exploatarea, întreţinerea şi mentenanţa sistemului tehnic de securitate.
  8. să informeze, de îndată, structura de poliție competentă teritorial despre apariția unor situații care afectează securitatea persoanelor, a bunurilor și valorilor deținute;
  9. să pună la dispoziția personalului de securitate privată spațiile și mobilierul, necesare desfășurării activităților și executării serviciului, stabilite prin contract;
  10. să nu folosească personalul de securitate în alte activități, decât în cele prevăzute prin planul de securitate.

(2) Pentru angajarea unor servicii de calitate, beneficiarii pot solicita ofertanţilor ca pe lângă dovada îndeplinirii condiţiilor din prezenta lege, să prezinte certificate privind sistemul de management al calităţii, recomandări de la organizația patronală sau asociația profesională reprezentativă, polițe de asigurare, certificate de atestare fiscală precum şi alte documente cu relevanţă asupra capacităţii operaţionale.

 

SECȚIUNEA a 3-a

Drepturile și obligațiile prestatorilor serviciilor de securitate

Art. 45. – Prestatorii serviciilor de securitate privată au următoarele drepturi și obligații:

  1. să oferteze servicii fundamentate pe baza unor criterii economice, care să asigure personalului de securitate cel puţin salariul minim pe economie, acoperirea indemnizațiilor și sporurilor, a taxelor şi a impozitelor legale, precum și a dotării individuale;
  2. să nu desfășoare alte activități care exced obiectului de activitate stabilit prin licență;
  3. să nu permită folosirea de către beneficiari, în alte activități a personalului de securitate, decât în cele prevăzute prin planul de securitate;
  4. să nu folosească personal necalificat sau fără competențe profesionale certificate în funcții de conducere sau de execuție, cu excepția situației prevăzută la art. 38;
  5. să asigure dotarea personalului de securitate cu echipamentul și mijloacele auto, însemnele distinctive, mijloacele de apărare, protecție și legătură necesare executării serviciului;
  6. să permită controlul și să pună la dispoziția autorităților competente datele, informațiile, documentele și înregistrările audio-video necesare, clarificării sau soluționării unor situații apărute;
  7. să sesizeze poliţia, de îndată, în cazul producerii unui eveniment care pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor;
  8. să comunice Inspectoratului județean de poliție, respectiv Direcției generale de poliție a municipiului București, în termen de 15 zile de la încheierea semestrului, situația statistică a activităților desfășurate, conform modelului stabilit;
  9. să organizeze controlul permanent al dispozitivelor de securitate prin personal anume desemnat;
  10. să nu permită parcarea voluntară, a autovehiculelor inscripționate, fără conducător auto, în locuri, spații sau amenajări publice;
  11. să informeze unitățile de poliție de pe traseu, despre deplasarea autovehiculelor pentru transportul de bunuri și valori, prevăzute la art. 20, alin. (1), lit. a) și b) precum și, a celor cu caracter special;
  12. să nu implice societatea sau personalul de securitate în acțiuni de forță pentru soluționarea unor stări conflictuale, mitinguri ori greve apărute în obiectivele, zonele sau perimetrele protejate, ori în alte situații, contrare legii;
  13. să-și asume și să respecte Codul de conduită în afaceri pentru domeniul securității private, adoptat de organizația patronală sau asociația profesională reprezentativă.

 

SECȚIUNEA a 4-a

Drepturile și obligațiile personalului de securitate privată

Art. 46. – Personalul de securitate privată, are următoarele drepturi:

  1. să i se asigure gratuit uniforma de serviciu, însemnele şi echipamentul de protecţie;
  2. să primească drepturile salariale și pe cele suplimentare stabilite de lege;
  3. să beneficieze gratuit de pregătire, perfecţionare sau specializare profesională, să fie instruit şi informat cu privire la aspectele care conduc la creşterea calităţii serviciului prestat;
  4. să beneficieze de asistenţă juridică gratuită în cazul implicării sale într-o situaţie de natură contravenţională sau penală, în legătură cu serviciul prestat, neimputabilă acestuia;
  5. să stabilească identitatea persoanelor care, prin atitudinea lor, pot aduce atingere măsurilor de securitate privată adoptate pentru obiectivul încredințat;
  6. să oprească şi să legitimeze persoanele despre care există date sau indicii că au săvârşit infracţiuni ori alte fapte ilicite în obiectivul păzit, luând măsuri pentru conservarea și paza probelor;
  7. să prindă şi să predea poliţiei pe făptuitor, împreună cu bunurile sau valorile care fac obiectul infracţiunii flagrante ori al altor fapte ilicite;
  8. să întocmească proces verbal pentru consemnarea aspectelor prevăzute la lit. f) și g), care constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală;
  9. să efectueze controlul corporal, al bagajelor ori mijloacelor de transport potrivit procedurilor stabilite de beneficiar și angajator;
  10. în cazul în care este citat în instanță ca martor, să fie audiat în camera de consiliu.

Art. 47. – Personalul de securitate privată, are următoarele obligaţii:

  1. să informeze ierarhic, de îndată, structurile abilitate ale statului când intră în posesia unor date şi informaţii care afectează ordinea publică şi siguranţa naţională;
  2. să păstreze confidenţialitatea datelor şi informaţiilor obţinute cu ocazia îndeplinirii atribuţiilor de serviciu;
  3. să folosească uniforma de serviciu sau echipamentul de protecție, însemnele societății, documentele de identificare personală și profesională și mijloacele din dotare numai pe timpul serviciului;
  4. să cunoască şi să respecte îndatoririle ce-i revin din regulamentele angajatorului, cerinţele beneficiarului şi prevederile planului de securitate;
  5. să nu se prezinte la serviciu sub influenţa băuturilor alcoolice sau substanţelor care influenţează capacitatea de exerciţiu și să nu le consume în timpul serviciului;
  6. să folosească mijlocele de imobilizare, protecţie sau de apărare, conform procedurilor standard, aprobate de către autoritatea de reglementare;
  7. să acţioneze potrivit competenţelor conferite de lege astfel încât, să nu lezeze, drepturile şi libertăţile altor persoane;
  8. să colaboreze cu reprezentanţii beneficiarului sau ai autorităţilor statului, după caz, pentru soluţionarea incidentelor care depăşesc atribuţiile şi competenţele sale;
  9. să nu se implice în soluționarea conflictelor dintre angajați sau dintre angajați și conducerea unității beneficiare;
  10. să sprijine autorităţile și beneficiarul în identificarea persoanelor sau stărilor de pericol care au sau pot afecta starea normală a proprietății;
  11. să se preocupe pentru dezvoltarea competenţelor, deprinderilor şi aptitudinilor profesionale, conform standardelor ocupaţionale;
  12. să respecte traseul stabilit şi să nu oprească în alte locuri decât cele prevăzute în planul de securitate al transportului de valori;
  13. să permită accesul reprezentanţilor autorităţilor publice aflaţi în exerciţiul funcţiunii, desemnați pentru exercitarea atribuţiilor de control;
  14. să nu intervină neautorizat în programarea sistemelor electronice de securitate.

 

CAPITOLUL VIII

Răspunderi și sancțiuni

Art. 48. – Nerespectarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea civilă, penală, materială, disciplinară sau contravenţională.

Art. 49. – (1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă, săvârşirea uneia din următoarele fapte:

  1. exercitarea fără licenţă a serviciilor de securitate privată;
  2. deteriorarea cu intenţie sau anihilarea echipamentelor din componenţa sistemelor tehnice de securitate.

(2) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la un an sau cu amendă penală, implicarea societății sau personalului în acțiuni de forță pentru soluționarea unor stări conflictuale în obiectivele, zonele sau perimetrele protejate ori în alte situații, contrare legii.

(3) Dacă săvârşirea oricărei fapte prevăzută la alin. (2) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la 1 an la 3 ani.

Art. 50. Infracțiunile săvârșite împotriva personalului de securitate, în timpul serviciului ori a soțului, soției sau copiilor acestuia ori în scop de intimidare sau de răzbunare pentru măsurile legale luate, capătă formă agravantă.

Art. 51. – (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la … de lei la … de lei, următoarele fapte:

  1. nerespectarea de către personalul de securitate privată a prevederilor art. 40, alin. (4) sau ale art. 47;
  2. nerespectarea de către agenţii de securitate a prevederilor art. 24, alin. (4), (5) sau (7); art. 31, alin. (3) sau ale art. 42, alin. (1);
  3. nerespectarea de către personalul care proiectează, instalează și asigură mentenanța sistemelor electronice de securitate a prevederilor art. 16, alin. (1) sau ale art. 17, alin. (3);
  4. nerespectarea de către persoanele fizice a prevederilor art. 32, alin. (2);

(2) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la … lei la ….. de lei, următoarele fapte:

  1. a) nerespectarea de către beneficiari sau prestatori a prevederilor art. 19, alin. (1) sau (3) ori ale art. 22, alin. (3);
  2. b) încălcarea de către prestatori a prevederilor art. 14, alin. (5); art. 25, alin. (2) sau (3) ori ale art. 27, alin. (1), (2), (3) sau (8);
  3. nerespectarea de către beneficiari a prevederilor art. 18 sau ale art. 44;

(3) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la ….. lei la ….. de lei, următoarele fapte:

  1. nerespectarea de către beneficiari sau prestatori a prevederilor art. 7, alin. (2) sau (3);
  2. nerespectarea de către prestatori a prevederilor art. 7, alin. (1); art. 9, alin. (4); art. 10; art. 16, alin. (1) sau (2); art. 26, alin. (2); art. 33, alin. (3) sau (4); art. 34, alin. (2), (3), (4) sau (5); art. 35, alin. (1) sau (2); art. 36, alin. (1); art. 37; art. 38; art. 39, alin. (6) sau (8); art. 42, alin. (7) sau (9) ori ale art. 45;
  3. nerespectarea de către persoanele juridice care dețin bunuri sau valori cu orice titlu a prevederilor art. 4, alin. (1), (4), (5) sau (7); art. 17, alin. (4) sau ale art. 26, alin. (4) și (5);
  4. încălcarea de către persoanele juridice a prevederilor art. 32, alin. (2).

Art. 52. – (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 51, se efectuează de către organele de poliție.

(2) Contravenţiilor prevăzute la art. 51, le sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv plata a jumătate din minimul prevăzut, în termen de 48 de ore.

 

CAPITOLUL IX

Dispoziții finale și tranzitorii

Art. 53. – (1) Securitatea persoanelor, bunurilor şi valorilor, precum şi a transporturilor de valori sau cu caracter special, aparținând unităților şi instituțiilor din cadrul sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională sunt exceptate de la prevederile prezentei legi, şi se asigură în conformitate cu reglementările stabilite în cadrul acestora.

(2) În situația angajării unor furnizori de servicii de securitate privată, unitățile şi instituțiile prevăzute la alin. (1), vor respecta prevederile prezentei legi.

(3) La obiectivele în care, concomitent cu securitatea asigurată de către structurile specializate ale statului, funcționează și servicii efectuate prin formațiuni proprii sau prin societăți de securitate privată, acestea din urmă, se vor integra, din punct de vedere operativ, în sistemul unic de securitate.

Art. 54. – Ministerele, administraţiile locale şi alte organisme ale autorităţilor statului cu atribuții de asigurare a securității persoanelor, bunurilor și valorilor proprii sau ale beneficiarilor stabiliți prin alte dispoziții legale, sunt obligate ca, în termen de 12 luni de la promulgarea prezentei legi să completeze, să modifice sau să elaboreze normele specifice.

Art. 55. – (1) Cererile pentru eliberarea licenţelor de funcţionare depuse şi neeliberate, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se soluţionează de către Inspectoratul General al Poliției Române, în condiţiile prevăzute la art. 8, alin. (2), (5) şi (7).

(2) Valabilitatea licențelor emise, până la intrarea în vigoare a prezentei legi se prelungește de drept, numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 8, alin. (2), (5) și (7) pe care, reprezentantul legal al societății trebuie să le certifice notarial, printr-o declarație pe propria răspundere.

(3) În situația în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 8, alin. (2), (5) și (7) activitatea societății se suspendă pentru 60 de zile calendaristice, de la intrarea în vigoare a prezentei legi, timp în care reprezentantul legal, poate solicita obținerea unei noi licențe.

(4) Avizele emise pentru funcţionarea dispeceratelor de monitorizate, potrivit prevederilor Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, rămân valabile timp de 12 luni, de la intrarea în vigoare a legii, după care, Centrele de monitorizare și recepție a alarmelor, vor funcţiona numai pe baza licenţei obţinute, în condiţiile prezentei legi.

(5) Atestatele obţinute de personalul de securitate în baza cerințelor Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, sunt valabile timp de 24 de luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, perioadă în care, este obligatorie înlocuirea acestora, cu carnetele de identificare profesională.

(6) Persoanele care au dobândit calitatea de evaluator de risc la securitatea fizică în baza cerințelor Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor și a Instrucțiunilor MAI. nr. 9/2013 privind efectuarea analizelor de risc la securitatea fizică a unităților ce fac obiectul Legii nr. 333/2003, pot continua exercitarea atribuțiilor specifice, iar în termen de 24 de luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, trebuie să obțină carnetul de identificare profesională.

Art. 56. – (1) Prezenta lege intră în vigoare, în termen de 90 de zile, de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, partea I.

(2) Ordinele ministrului afacerilor interne, prevăzute de prezenta lege, se elaborează în termen de 60 de zile, de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României.

(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003, precum și, orice alte dispoziții contrare.

(4) Până la adoptarea măsurilor prevăzute la art. 54, dispozițiile Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, referitoare la paza cu efective de jandarmi, rămân în vigoare.

Legea concurentei 21 / 1996 - Art. 5

(1) Sunt interzise orice înţelegeri între întreprinderi, decizii ale asociaţiilor de întreprinderi şi practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care:
    a) stabilesc, direct sau indirect, preţuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiţii de tranzacţionare;
      b) limitează sau controlează producţia, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investiţiile;
        c) împart pieţele sau sursele de aprovizionare;
          d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiţii inegale la prestaţii echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurenţial;
            e) condiţionează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.

Doriti sa va inscrieti in patronat?
Pasi de urmat, conditii si beneficii